In august 1952 un avion si un porumbel aveau sa intre in istorie: avionul a decolat din Londra, a traversat Oceanul Atlantic ajungand in Statele Unite si din Statele Unite inapoi in Londra, in aceeasi zi. Aproape in acelasi timp, un porumbel zbura nebuneste de la Barcelona catre casa lui din Moere, Belgia, reusind sa castige concursul Barcelona 1952.
Barcelona 1952
In acel an in cosuri au fost imbarcati 1949 de porumbei, iar cosurile au ajuns in Barcelona calatorind cu trenul, vreme de 4 zile. Cronicarii timpurilor au facut multe comentarii legate de faptul ca porumbeii au plecat pe nor si au ajuns pe canicula: plafon cu nori in Barcelona, dar 35 de grade in Belgia si Olanda.
Castigatorul a fost un porumbel de 3 ani, cronometrat cu o viteza de 1075 m/min, apartinand lui Oscar De Vriendt (sau Oscar Devriendt in unele scrieri).
Oscar Devriendt a fost un fenomen, castigand vreme de 30 de ani concursuri la toate
categoriile de distanta. De exemplu in 1949 a castigat la cursele nationale, de 2 ori locul 1, o data locul 2 si o data locul 4. In acel an, doar o greseala in formalitatile realizarii calculelor, a facut sa nu fie el locul 1 in campionat. In 1951 a reusit o performanta asemanatoare si atunci a reusit sa fie locul 1, dupa Andre Vanbruanne.
Datorita faptului ca a fost contemporan cu André Vanbruaene, Gebr. Cattrijsse, Maurice Delbar, Marcel Desmet, Charles Vanderespt, Michel Fache, Fabry, si altii ca acestia, el nu a fost cu adevarat in prim planul atentiei niciodata, la nivelul la care ar fi meritat sa fie.
Un portret de crescator
Nu s-a scris foarte mult despre el, dar din cate am gasit putem schita un portret de crescator.
Acesta s-a nascut in anii 1889, si a avut porumbei de la 10 ani. In timpul primului razboiului mondial nemtii au ocupat zona, el a luptat ca soldat pe front, si niciun porumbel din voliera sa nu a supravietuit.
Un detaliu picant apare in 1919, cand terminandu-se razboiul, acesta a reluat activitatea cu porumbeii, cumparand 4 pui de la Vandevelde. Unul dintre acestia este tatal unui mascul albastru deoebit de frumos, denumit ‘Zwartentik’. Acest ‘Zwartentik’ a insemnat atat de mult pentru Devriendt, incat, atunci cand acesta a murit, un fiu de-al sau a preluat numele, si tot asa din tata in fiu, 50 de ani la rand, in 1950 Devriendt inca avea pe ‘Zwartentik’ in voliera sa.
Al doilea razboi mondial
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, nemtii au tinut sub control militar atat voliera sa cat si volierele fratilor Cattryse, pentru a impiedica folosirea porumbeilor acestor crescatori ca mesageri pe front.
Anii 1950
Ajungand aproape de anii de epogeu, vorbim despre un om prosper, care in 1952
avea in jur de 60 de ani, ocupandu-se de porumbei de la varsta de 10 ani, deducem ca avea 50 de ani de experienta columbofila.
In 1950 era om de afaceri, avand o fabrica si magazine. Atasamentul de porumbeii sai era foarte mare, el refuzand sa se mute in alta casa, mai aproape de posibilitatile sale financiare, si a preferat sa ramana in vechea sa casa, unde avea porumbeii, spunandu-le tuturor: un columbofil e un om fericit, care traieste fericit printre porumbeii sai, si de aceea va trai mai mult.
West Flamish vs Liege
Avem informatii in care se vorbeste despre faptul ca Oscar intelegea fenomenul foarte bine. Cand se intampla ceva, toata lumea dorea sa cunoasca parerea lui Oscar Devriendt. Prin capacitatea lui de a interpreta rezultatele unui concurs, tinand cont de conditiile de desfasurare, vremea, vantul, numarul de porumbei, forma si calitatea porumbeilor angajati, si-a castigat o profunda admiratie din partea tuturor.
Iata un exemplu: invitat sa comenteze despre rivalitatea vest-est, flamanzi si belgieni, de ce crescatorii din Vestul Belgiei domina, in raport cu crescatorii din Liege, atat de categoric, concursurile lungi (fiind aici vorba fratii Cattrijsse, Andre Vanbruanne, Marcel Desmet, Vanderespt, etc), acest a oferit urmatorul comentariu: inainte de razboi era foarte greu ca un porumbel din zona noastra sa castige cursele nationale, si eu cred ca porumbeilor nostri de dinaintea razboiului le lipseau dorinta de a face efortul final, prin simplul fapt ca accentul era pus pe porumbeii selectati in cursele care se termina dupa-amiaza. Imediat ce a aparut interesul pentru cursele care se incheie noaptea tarziu sau a doua zi, lucrurile in zona noastra s-au schimbat. Porumbeii nostri au dorinta sa zboare cat mai mult, cat este lumina, iar a doua zi pleaca iute, chiar inainte de rasarit. Porumbeii din Liege inca sunt, cum erau porumbeii nostri de dinaintea razboiului, ei se opresc pentru odihna cat inca este lumina, iar dimineata rasaritul ii prinde dormind, si pleaca dupa ce asteapta soarele cald. Am vazut pe streasina caselor ambele tipuri de porumbei. Pentru a castiga o cursa nationala acesta din urma nu este comportamentul potrivit. Pentru victorie este nevoie de orientare, putere fizica, rezistenta la efort prelungit si ambitie.
Porumbeii aduc inelul acasa, chiar cu pretul vietii
Oscar Devriendt a avut multi porumbei cu aceste calitati. A fost primul crescator al epocii care a reusit sa castige la un concurs national locurile de la 1 la 5. Oscar spunea despre porumbeii sai ca sunt atat de ambitiosi incat sunt in stare de sacrificiu: ei doar isi doresc sa aduca inelul acasa, chiar cu pretul vietii.
De multe ori s-a scris despre al saselea simt al porumbeilor Devriendt. El spunea, intr-adevar, ca porumbeii sai au un spirit de orientare de neegalat. Curse pe ploaie, curse pe vant, curse pe canicula, Devriendt rezista. Tot el spunea ca simtul de orientare trebuie pastrat pe generatii. Nu poti pastra in pentru reproducere porumbei care nu au simtul de orientare dobandit de la stramosii sai. Simtul de orientare trebuie testat in fiecare generatie, in fiecare porumbel, altfel putem progenera porumbei fara aceasta calitate.
Porumbei mici, calmi, si cu multa incredere in ei
Porumbeii Devriendt erau medii spre mici, cu sternul un pic pronuntat, dar totusi inflexibil, puternic, care nu se misca deloc la apasare.
Porumbeii erau zburati numai la vaduvie. Femelele stateau in voliere, care erau puse direct pe pamant, care era iarba, uneori inalta chiar de 30 de cm.
Increderea in porumbei era mai mare decat la oricare alt crescator. Calmul sau era proverbial, iar pasarile parca il imprumutau de la el. Niciodata nu se temea, desi el angaja in concursuri putine pasari, nici macar atunci cand nume celebre si adversari redutabili veneau sa urce in cosuri de doua sau de trei ori mai multe pasari decat el.
Cei mai buni zburatori ai sai au fost pui de vara, care toamna nu au putut participa la antrenamente. Puii de vara traiau intr-o voliera mare, cu mult aer, si erau lasati linistiti sa naparleasca si sa se maturizeze. Programul tinerilor incepea din primavara anului urmator, cand mergeau de mai multe ori pe distante mici sa se acomodeze cu cosul, apoi participau la concursuri de la 300 pana la 500 de km. Multi dintre acesti tineri se pierdeau, dar cei care ramaneau aveau sa fie foarte buni zburatori, si sa castige la varsta de 2-3-4 ani multe premii la cursele nationale.
Devriendt aprecia mult puii crescuti vara fiindca:
- temperatura este optima, nu sunt zile racoroase sau ploioase ca in primavara
- puii au parte de soare, de mult soare
- nu isi consuma energia in zboruri sau antrenamente epuizante in anul nasterii, ei isi folosesc energia pentru o buna naparlire si o crestere armonioasa, care isi va spune cuvantul in anii urmatori
Ce ne ramane de la Oscar Devriendt
Porumbeii sai apar in formarea unor suse de porumbei cunoscute si astazi: Roger Desmet-Matthijs, Jan Aarden, Cattryse, Emiel Denys, iar unii dintre cei mai buni sunt luati direct de Piet de Weerd, de exemplu o soră a celebrului “PAUW” de la DEVRIENDT, care în anul 1949 câştiga locul 1 Nat. PAU şi 2 Nat. BERGERAC.
Curse nationale 1949, 1950, 1951, 1952
Cateva din rezultatele de varf ale lui Oscar Devriendt in aceea perioada, la cursele nationale:
- 1949
- Loc 1 Cahors, 1314 porumbei
- Loc 1 Bergerac, 1715 porumbei
- 1950
- Chatteroux, loc 1, loc 5
- Montauban, loc 12
- Libourne, loc 2
- Barcelona, loc 4
- Limoges, loc 1 si loc 5
- Argenton, loc 7
- La Souterraine, loc 6
- 1951
- Montauban, loc 22
- Dax, loc 15
- Libourne, loc 5
- Pau, loc 3
- St. Vincent, loc 1 (cu 1 ora avans)
- 1952
- Barcelona, loc 1
In iarna anului 1952 Oscar Devriendt s-a imbolnavit si nu s-a mai putut recupera niciodata indeajuns ca sa se poata ocupa de porumbei.
Dupa o viata dedicata porumbeilor, pentru o cariera stralucitoare, ca intr-un film de Hollywood cu happy-ending, destinul il incununeaza la final: locul 1 Barcelona.